Centrul de Informare si Promovare Turistica Ghimbav

Turism Ghimbav

Date geografice, Clima, Istoric

Coordonate geografice si istorice:

Orașul Ghimbav este așezat în partea centrală a țării, având urmatoarele coordonate geografice: 45 grd 39 min lat. N. 25 grd 36 min long. E.

Orașul Ghimbav este situat la 7 km vest de municipiul Brașov pe drumul național DN 1 și calea ferata Brasov - Sibiu. Aflat la o altitudine medie de 535 m, localitatea ocupă o suprafață de 28,9 kmp, pe care traiește o populatie de 5100 de locuitori.

Orașul nu dispune de suprafețe împădurite, în afara salciilor aflate pe cursul râurilor. Rețeaua hidrografică este formată din doua râuri, ambele având un debit mic si făcând parte din bazinul hidrografic superior al Oltului:
- Ghimbășelul care strabate orașul
- Bârsa care delimitează spre vest aria orașului Ghimbav de cea a orașului Codlea

Clima orașului Ghimbav este temperat-continentală, cu o temperatura medie anuală de 8 grade Celsius. Media anuală a precipitațiilor este 780 mm.

Flora este specifică depresiunilor intramontane din zonele temperat-continentale. În general fauna nu diferă mult de cea din restul țarii, cu precizarea că fauna cinegetică lipsește.

Localizarea orașului este favorabilă, fiind așezată în zona de câmpie piemontană, importanță pentru agricultură, în apropierea municipiului Brașov, la intersecția unor importante cai de comunicație de-a lungul Ghimbașelului, toți acești factori permitând o dezvoltare armonioasă din punct de vedere economic.

Istoric:

Satul Ghimbav apare pentru prima data în documente în 1420, când regele Sigismund de Luxemburg ii sfătuia pe locuitorii comunitații să se alăture celor din Sânpetru, Hărman și Bod și să contribuie la ridicarea întariturilor din piatră ale Cetății Brașov. Localitatea este devastată de o invazie turcească în 1422.

În 1469 Ghimbavul cade victima unui mare incendiu care distruge numeroase cladiri. Principele Gabriel Bathory incendiază pe la 1611 mai multe asezări printre care se afla și Ghimbavul.

Biserica și clopotnița sunt construite în jurul anului 1300 ca o bazilică trinavata care are in zona de est un cor și la nord o sacristie, iar in partea de vest se ridică un turn masiv construit din tuf vulcanic.

În sec. al XV-lea s-a ridicat în jurul bisericii un zid de incintă din piatră și caramidă și un șanț cu apă de jur împrejur. În zona de sud-est există un pod de trecere apărat de un masiv turn de poartă. Cetatea bisericii a fost incendiată în 1642 din cauza unui fulger. În 1666 primaria se mută în interiorul cetații bisericii și se dezvoltă din nou biserica. În 1940 majoriatea caselor din curtea bisericii au fost demolate, iar zidul din jurul bisericii a căzut în ruină.